Romani, asteptam inca un “Ionut”?

Scrisoare deschisa catre cetatenii Romaniei

Romani, asteptam inca un “Ionut”?

 

Vineri, 29.05.2015 instanta a dat sentinta in cazul mortii lui Ionut Anghel, baietelul de 4 ani iesit la joaca in parc cu bunica si fratiorul lui. Ionut a murit in chinuri, sfasiat de viu de o haita de caini de pe un teren privat adiacent parcului. Ionut a intrat pe teren printr-o gaura in gard. Cainii care l-au mancat de viu erau maidanezi aciuati de paznicii de pe terenul privat. Fusesera “adoptati” pe hartie de 2 ONG-uri pentru bunastarea animalelor si abandonati din nou pe terenul public sau “reteritorializati”, cum le place acestor “aparatori ai animalelor” sa numeasca abandonul de animale, o incalcare flagranta a principiilor de bunastare a animalelor.

 

Parintii si fratele lui Ionut, martor la sfasierea lui Ionut, au primit cate 600000 de euro despagubiri morale de la cei gasiti vinovati de catre instanta: firma care detine terenul, administratorul firmei si Administratia Domeniului Public Sector 2. Entitatile juridice gasite vinovate pentru moartea lui Ionut au fost deasemenea condamnate la plata a cate 300000 lei amenda penala: firma care detine terenul pe care a fost ucis Ionut pentru ca nu si-a ingradit corespunzator terenul si ADP Sector 2 pentru ca nu a intretinut gardul parcului. Parc care trebuia sa fie un spatiu sigur pentru orice copil venit la joaca, sa zburde in siguranta, fara a fi tinut sub stricta monitorizare de parinte, bunica sau bona. Ambele aceste nerespectari ale legii au permis accesul liber al copiilor Anghel pe teren. Administratorul firmei a fost condamnat la 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru ca nu si-a informat si constrans paznicii angajati sa nu intretina maidanezi pe teren fara sa ii lege sau sa ii mentina in spatii ingradite. Practic paznicii, in pur stil romanesc, au aciuat, dandu-le hrana, o haita de maidanezi pe terenul pe care erau angajati sa il pazeasca.

Acesti 3 condamnati sunt din pacate doar o parte din vinovatii morali pentru aceasta tragedie de nedescris. Ne intrebam de ce nu apare in boxa acuzatilor Primaria Sectorului 2 cea care la targuri de animale de companie se lauda intr-un stand dedicat cu activitatea Centrului Veterinar al sectorului 2 (centru cu adapost pentru cainii fara stapan) precum si in Newsletter-e trimise cetatenilor Sectorului 2 dar cand s-a pus problema responsabilitatii pentru moartea lui Ionut (pe raza sectorului 2) a sustinut ca nu are atributii in chestiunea gestiunii cainilor fara stapan. Unii dintre cainii fara stapan care l-au ucis pe Ionut erau inregistrati la Centrul Veterinar Sector 2. Primarul Ontanu, in “curtea” caruia copilul a fost mancat de caini nu a dat nicio declaratie pe aceasta tema vreodata. Se pare ca strategia a fost buna deoarece domnia sa si institutia pe care o reprezinta au trecut nevazuti pe sub radarul justitiei.

La fel ne intrebam de ce in boxa acuzatilor nu apar Asociatiile CalEidoscop si Cutu-Cutu asociatii care adoptasera cainii respectivi si apoi ii “reteritorializasera”, adica ii abandonasera din nou pe strada. Ne amintim cum voluntara asociatiei Caleidoscop care adoptase si apoi abandonase unii din cainii care l-au ucis mai tarziu pe Ionut declara senina ca “are constiinta curata”. Reprezentanta Cutu-Cutu este in continuare foarte cocheta, activa si vocala si strange de zor donatii pentru Asociatia sa care nici macar nu detine un adapost pentru cainii pe care doreste sa ii “salveze”. Au si aceste organizatii cort la targul de animale de companie si strang pline de veselie bani de la familii cu copii mici si bucurosi sa mangaie pui de catel, nestiind ca mainile care le iau banii de donatii sunt manjiti de sangele unui baietel vesel si jucaus exact ca ei.

Este totusi adevarat ca o parte a presei a identificat corect vinovatii morali si i-a denuntat public. Din pacate ei scapa nepedepsiti. Iar nedreptatea asta ar trebui sa ne doara pe toti.

In urma sentintei apar voci care critica faptul ca suma ce trebuie platita de ADP Sector 2 ca despagubire sunt defapt banii contribuabililor, adica ai nostri ai tuturor. Asa este – dar asa este corect sa fie – pentru ca in fapt, suntem cu totii vinovati de moartea lui Ionut. E adevarat, nu cainii sunt de vina ci noi toti care timp de 25 de ani am tolerat aceasta jungla urbana.

Suntem cu totii vinovati:

–          pentru toate ocaziile cand am vazut pe strada caini fara stapan si nu am cerut pe loc autoritatilor sa ii ridice.

–          pentru fiecare plimbare in parc unde ne-am intersectat cu aceeasi maidanezi si nu am facut sesizari catre autoritatea locala.

–          pentru fiecare drum pe care l-am facut la institutii fie ele publice sau private si in curtea sau parcarea carora am trecut pe langa maidanezi tolaniti fara sa facem sesizare si solicitare formala ca ei sa fie tinuti in spatii corespunzator ingradite

–          pentru fiecare ocazie cand, desi poate ca am facut sesizari catre autoritati si solicitari scrise, dar vazand ca autoritatile ne ignora, ne-am lasat pagubasi si nu am mers mai departe, ca niste buni cetateni, pana la a chema autoritatile in instanta pentru neindeplinirea indatoririlor legale si neglijenta in serviciu

–          pentru fiecare data cand am asistat cum oameni “de bine” care desertau sacose cu laturi pe spatiul public hranind si intretinand haite de caini fara sa chemam politia locala ca sa ii sanctioneze pentru incalcarea legii Salubritatii

–          pentru ca am permis timp de 25 de ani organizatiilor asa-zis pentru bunastarea animalelor sa faca din mentinerea maidanezilor pe strazi o cauza nobila si, mai grav, o sursa generatoare de venituri de milioane de euro, lasandu-le sa terorizeze o tara intreaga cu “iubirea cainilor pe strada”.

Suntem deci cu totii vinovati si trebuie sa platim. Iar suma, orice suma ar fi, este irelevanta in comparatie cu viata unui copil. Ne exprimam speranta ca macar sa avem cu totii bunul simt sa nu comentam asupra “afacerii” pe care au facut-o parintii lui Ionut in urma acestui proces.

Speram din suflet ca recursul sa nu reduca din pedepse – stim ca verdictul si suma nu va alina familia, ca inimile lor vor fi pe veci zdrobite de aceasta moarte groaznica a copilului lor. Stim ca recursul va dura chiar si un an de zile sau mai mult. Stim ca pentru a obtine efectiv sumele acordate familia va avea nevoie de executori si multa rabdare.

Dar mai mult decat orice organizatia noastra, constituita in urma mortii lui Ionut si dedicata trup si suflet prevenirii unui eveniment similar, spera si lupta ca Legea lui Ionut, legea care obliga autoritatile locate sa gestioneze eficient si corect problema cainilor fara stapan sa ramana intacta si sa fie aplicata in toata tara.

Aducem la cunostinta opiniei publice ca desi lui Ionut i s-a facut intr-o oarecare masura dreptate, legea numita dupa el este supusa unor atacuri sustinute din partea celor care au un interes ca maidanezii sa ramana in peisajul spatiilor publice din Romania, cu orice pret, chiar si cu pretul vietii unui copil.

Organzatii pentru bunastarea animalelor au contestat legea lui Ionut in instanta in mai multe orase din Romania, iar fundatia Vier Pfoten, o organizatie cu finante aparent nelimitate ce sustin o reprezentare legala de 5 stele din partea unei case de avocatura cu staif si o campanie de PR demna de un film hollywoodian, a reusit sa obtina in Iunie 2014 suspendarea normelor de aplicare ale legii.

Aceleasi organizatii au dezinformat in mod strategic toate autoritatile locale din tara sustinand ca din momentul suspendarii normelor legea nu mai poate fi aplicata. Autoritatile locale din aproape toata tara au luat de buna “informarea” facuta de aceste organizatii, informare conceputa special cu ton avocatesc-amenintator, si au suspendat activitatea de ecarisare

Ca atare, cu exceptia Bucurestiului unde legea a fost aplicata corect ceea ce a dat rezultate vizibile semnificative (numarul cainilor de pe strada a scazut la un minim istoric ca si numarul de oameni muscati de ei prezentati la spital) in celelalte orase si localitati din Romania exista in continuare sute de mii de caini liberi pe spatiile publice.

Daca vom continua sa dam carte blanche acestor organizatii iresponsabile cel putin, periculoase cu certitudine, vor continua sa saboteze cu determinarea unui caine turbat orice efort de civilizare a Romaniei. Niciun organism de control nu le verifica activitatea financiara sau legalitatea actiunilor intreprinse. Ele au facut legea si vor continua sa o faca, terorizand o tara intreaga si postand in paralel poze lacrimogene cu catelusi pe Facebook.

Dorim sa tragem un semnal de alarma si in legatura cu Deptutatul Remus Cernea. Ne-a socat ca un deputat ca el care lupta cu sistemul pentru a promova drepturile omului, a depus un proiect de lege dezastruos prin care urmareste distrugerea Legii lui Ionut (va reamintim, o lege platita cu sangele unui copil), proiect impanat de masuri cat se poate de daunatoare omului:

–          legalizarea abandonului cainilor (numit iar pompos “reteritorializare”)

–          impunerea obligatiei ca cetatenii sa fie muscati de maidanezi numai in prezenta martorilor daca vor sa fie credibili in fata autoritorilor.

–          pomparea de bani publici (stiti care bani, cei pentru centre de copii si camine de batrani) in angajarea Psihologilor canini care sa “consilieze” toti cainii ce au facut dovada agresivitatii pentru a-i aduce la sentimente mai bune fata de oameni in sscopul de a putea fi pusi pe strada din nou sau dati spre adoptie

–          deschiderea unor adaposturi tip “rezervatie naturala” pentru maidanezi unde ei sa zburde liberi si fericiti

Domnul Cernea a adus in fata Comisiei de Admnistratie publica de la Camera Deputatilor, in calitate de expert si vector de credibilitate, un individ pe cat de articulat pe atat de extremist: Claudiu Dumitriu de la Alianta pentru Combaterea Abuzurilor (organizatie care a cerut si ea in instanta suspendarea normelor la Legea lui Ionut) si care nu s-a sfiit sa vina la Bucuresti (singurul oras unde Legea lui Ionut a fost aplicata asa cum era normal) si sa se implice direct in actiuni huliganice de agresare in trafic a echipajelor de ecarisaj.

Unde este reactia publica fata de aceasta monstruozitate? Unde este presa indignata de elucubratiile legislative misantrope emise si sustinute pe banii nostri de alesul Cernea?

Insa cel mai grav este ca defapt, moartea lui Ionut nu a produs o schimbare in bine decat in Bucuresti. In restul tarii, si aici ne referim nu mai departe de judetul Ilfov, primarii continua sa tina capul in nisip si sa ridice din umeri tratand cu dosul domniilor lor sesizarile din ce in ce mai disperate ale cetatenilor. Cele mai multe orase din Ilfov bunaoara nu au considerat o prioritate sa bugeteze un serviciu de ecarisaj functional ceea ce alimenteaza cu maidanezi periferia Bucurestiului ale carui rezultate bune sunt astfel puse in pericol deoarece dupa cum stiti maidanezii ilfoveni nu cunosc granita dintre judete si migreaza nestingheriti catre capitala.

La Adjud unde maidanezii circula in numar mare nestingheriti, un brav cetatean, nevazator cu acte in regula, a fost singurul care a ajuns pana in biroul Primarului ca sa ii solicite sa ridice maidanezii din fata blocului care il terorizeaza zilnic si de care nu se poate apara nici fara disabilitatea de vedere de care sufera. Primarul a promis tunator ca rezolva insa nici la o luna de la sesizare omul nu poate circula linistit si nu poate spera ca va folosi vreodata un caine-utilitar pentru ca acesta ar fi deturnat de la misiunea sa de haitele din jur.

Ne este deci teama ca, in lipsa aplicarii Legii lui Ionut in toata tara, nu este decat o problema de timp sa plangem din nou in fata televizorului cand vom afla despre un alt “Ionut” din Ilfov, din Adjud, din Constanta sau din Galati.

Si acel Ionut va fi la fel de nevinovat si va fi murit in aceleasi chinuri ca si Ionut din Bucuresti. Ne e teama ca primarilor le trebuie cate un copil sacrificat pentru fiecare oras ca sa aplice legea si sa rezolve problema maidanezilor; ne teste teama ca noi oamenii, cetatenii care platim taxe pentru a trai in orase civiliate trebuie sa dam acest tribut in sange de copil ca sa ne convingem primarii sa actioneze. Pe baza precedentului intelegem ca altfel nu se poate.

Este insa asta tara in care dorim sa traim? Este asta singura “datorie cetateaneasca” pe care ne-o putem indeplini ca sa ne fortam alesii sa respecte legea in ceea ce priveste maidanezii? Adevarat, e cea mai simpla pentru ca e pasiva: nu e nevoie sa facem sesizari, sa cerem audiente, sa asistam la sedintele alesilor si sa luam cuvantul, nu-i nevoie sa ne judecam cu ditamai institutiile – nu facem nimic pana cand ne mai este ucis un copil, apoi plangem, ne indignam, protestam si ABRACADABRA! legea va fi aplicala si oraselul nostru.

Asteptam deci cuminti sa fie mancat inca un “Ionut” ca sa mai civilizam un oras?

 

Ana Măiță

Purtator de Cuvant

Initiativa pentru Responsabilitate Civica

Posted by | View Post | View Group

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *